într-o zi chiuveta căzu în dragosteiubi o mică stea galbenă din colţul geamului de la bucătăriese confesă muşamalei şi borcanului de muştarse plânse tacâmurilor ude.în altă zi chiuveta îşi mărturisi dragostea:- stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine şi moara dâmboviţadă-te jos, căci ele nu au nevoie de tineele au la subsol centrale electrice şi sunt pline de becurite risipeşti punându-ţi auriul pe acoperişurişi paratrăznete.stea mică, nichelul meu te doreşte, sifonul meu a bolborosittot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe şi elvasele cu resturi de conservă de peştete-au şi îndrăgit.vino, şi ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleumcrăiasă a gândacilor de bucătărie.dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemăricăci ea iubea o strecurătoare de supădin casa unui contabil din pomeraniaşi noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.aşa că într-un târziu chiuveta începu să-şi pună întrebări cu privire la sensul existenţei şi obiectivitatea eişi într-un foarte târziu îi făcu o propunere muşamalei.... cândva în jocul dragostei m-am implicat şi eu,eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste.am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată...dar, ce să mai vorbim, acum am copii preşcolarişi tot ce a fost mi se pare un vis.
O fabula care reda prin personificarea diferitelor obiecte felul in care se intalneste uneori iubirea.Daca este citita cu atentie iti dai seama de o parte a iubirii pe care poate nu ai cunoscut-o.
